Istoric

 

Presarate de izvoare, pajisti si nenumarate formatiuni calcaroase si marginite de munti ca de zidurile unei cetati naturale, aceste tinuturi au  fost locuite înca din timpuri stravechi de stramosii nostri geto-daci. Coborând de la Vârful lui Stan sau de la Piatra Motrului, tinutul pâna dincolo de Glogova, pe Valea Motrului, tinutul se desfasoara sub forma unui amfiteatru natural, o adevarata ilustrare a notiunii de „plai” asa cum fusese ea definita de Blaga, autorul studiului despre ‘spatiul mioritic”: “un plan deschis pe o coama verde de munte, scurs molcom la vale”.

Denumirea de plai s-a impus pentru întreaga zona asa cum se desprinde din catagrafia anului 1819 ( Plaiul Muntelui) sau cea din 1931 (Plaiul Closanilor) care a ramas vie în constiinta locuitorilor. Ea este legata de înaltimea Piatra Closanilor care domina tinutul, caci urme ale existentei umane s-au descoperit din timpurile stravechi în aceste parti. Multe se pastreaza în muzee, iar altele se pastreaza înca în vitrinele din scoli (ciocane de piatra slefuite, înmanusate sau gaurite descoperite la Baia de Arama, la Marasesti, Negoiesti sau Ponoarele).

Au fost,de asemenea gasite aici unele topoare de arama (dintre care unul îl pastram la punctul muzeistic ), dovada ca arama se prelucra în acest tinut. Ea avea, potrivit specialistilor, calitati deosebite :

“Cuprul de la Baia de Arama nu contine argint ca cel din Transilvania, ceea ce deosebite în mod sigur cele doua centre din Romania.”

Istoricul Dumitru Berciu mentiona descoperirea unui vas de tip Keroni apartinând culturii Salcuta “Vase Kernoi din care avem un singur exemplar de la Closani. El se înrudeste cu cele din Troia, cu cele din Tessalia si cu vasul de la Toszy din epoca timpurie a bronzului. În dealul care strajuieste partea vestica a orasului Baia de Arama si poarta numele Dochiciu, au fost descoperite câteva monede dacice:

“În afara de tezaure s-au descoperit în Oltenia o multime de monede dace razlete în toate partile provinciei .Notam astfel pe cele de la Orodel (judetul Dolj), Baia de Arama (judetul Mehedinti)…”

O astfel de moneda, reprodusa de istoricul amintit, poarta pe una din fete figura unui rege dac (probabil Durapaneus), iar pe cealalta parte, calul si calaretul, un adevarat model istoric de luptator (Manimazos, Heros, Hercules), asa numitul calaret trac. Speologul Cristian Lascu, cel care a cercetat comorile subterane ale tinutului, marturiseste ca a descoperit  într-o pestera dintr-o zona urmele unei vetre si un ac de os din neolitic :

“Il pastrez, si azi ma leaga cu un fir imaginar, dar cert de termearul necunoscut din neolitic, care aflam în plina aventura si ca descoperim colturi de pamânt nestiute de om”.

Satul Bratilov care apartine astazi orasului Baia de Arama, era amintit chiar la începutul domniei lui Mircea cel Batrân, în anii 1931-1392, într-un document prin care  se dadeau manastirii Tismana mai multe privilegii printre care si venitul de la minele de acolo.

În regiunea de veche traditie miniera Olteniei se men?iona la sfârsitul secolului al XVI-lea, pentru prima oara în documente, satul Baia de Arama în  proprietatea boierilor Glogoveni.

Despre geografia umana a tinutului s-a ocupat si George Erdeli, care mentiona vechimea localitatii Baia de Arama: ,,Localitatea Baia de Arama” apare pentru prima data înscrisa pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino, timarita la padova, în 1718, sub numele de Minera di Rama pozitionata la sud de râul Motru. De asemenea ea mai este semnalata si în harta lui Frederich Schwartz (1723). Localitatea  este amintita sub numele  de Calchis (arama) de catre Stefanus Bizantinus în regiunea schitiei. Cel care a detaliat  aceste elemente a fost Nicolae Densutianu, care o identifica, într-o carte fabuloasa, cu stravechea Calcis, idee preluata si de catre alti cercetatori:

,,Originea aramii era tot în cazul scitica cum acesta o constata în epoca asa numita a aramii ce caracterizeaza Carpatii. În particular, orasul Chalcis din Scytia, de care face amintire Stephan Bizantinul nu putea sa fie altul decât asa numita Baie de Arama din partile de apus ale României unde administratia austriaca constatase înca pe la anul 1719 ca aceste mine lucrate înca din timpurile cele mai vechi erau aproape toate sleite, unde colinele si pe toate vaile dinprejur se pot cunoaste si astazi nenumarate urme de ocne si escavari dupa sistemul arhaic.

Dealurile si în special cel numit Ocne, unde se mai vad si acum puturile de extractie, erau bogate în minereu de cupru, fapt care a determinat reluarea exploatarii armatei consemnata din timpul domniei lui Mircea cel Batrân. Extragerea minereului atingea un punct de vârf în perioada domniei lui Matei Basarab, care se pare ca ar fi trecut prin aceste locuri, la fel ca si Mircea cel Batrân, asa cum  arata P. Gârboviceanu:

Mateiu a fost biruit si cu mai multi boieri au primit spre Tismana, unde au stat închis 10 zile, fiind urmariti de oamenii lui Leon sub conducerea banului Boul, cumnatul sau. De  aici Mateiu împreuna cu boierii între care se afla si  Tudosie Mehedinteanul au pornit spre Izverna la casa batrânului spatar Stoica, iar el povatuind-ul i-a sus la munte si au trecut apoi la Hateg.

Dupa ce s-a întors din Ardeal pe acelasi drum, fiind întâmpinat de boieri în selistea Prestinii  si s-a instalat ca domn am tarii Românesti, Matei Basarab a încurajat exploatarea cuprului facând anumite înlesniri pentru atragerea mesterilor straini în zona.

sursa de inspiratie: Cartea  “Baia de Arama”, scrisa de  domnul profesor Cornel Boteanu, sponsorizata de Consiliul Local Baia de Arama, sub conducerea domnului primar  ing. Dunarintu Ionel-Rafael.

Copyright 2011-2014 -Toate drepturile rezervate - PRIMARIA BAIA DE ARAMA. Interzisa preluarea articolelor fara acordul institutiei, cu exceptia comunicatelor de presa.